IRINA PETRAȘ. EXPOZIȚIA DE-A CULORILE și lansarea volumului Poemele Transilvaniei

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituție publică de interes județean, care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, organizează, în perioada 26 noiembrie-7 decembrie 2025, expoziția de pictură intitulată De-a culorile, semnată de Irina Petraș. Deschiderea oficială va avea loc miercuri, 26 noiembrie 2025, de la ora 14.00, în prezența prof. univ. dr. Lucian Nastasă-Kovács, managerul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, a Irinei Petraș, a invitaților săi și a istoricului de artă dr. Dan Breaz, în calitate de curator al expoziției.

Cu ocazia vernisajului expoziției din data de 26 noiembrie 2025, va avea loc și lansarea volumului Poemele Transilvaniei (Editura Școala Ardeleană, 2025), o antologie gândită de reputatul critic literar și eseist Irina Petraș, președinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România.

Partea a doua a vernisajului va găzdui recitalul poeților invitați în cadrul acestui eveniment complex, care aduce împreună voci lirice din întreaga Transilvanie. Evenimentul este posibil datorită eforturilor deosebite ale Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, Muzeului de Artă Cluj-Napoca și Editurii Școala Ardeleană din Cluj-Napoca. 

Prin expoziţia De-a culorile, Irina Petraș redefineşte sensul uneia dintre întrebările canonice ale modernismului, privitoare la identificarea artistică a realităţii celei mai „reale”. Esenţializările formale severe din lucrările sale cele mai noi regăsesc această realitate în stilizarea neo-expresionistă a desenului, care-și accentuează calităţile grafice devenind, astfel, emblematice, printr-o înnoită capacitate de sugestie. Aceeași „realitate” mai este regăsită și în sugestive împăstări cromatice, prin care straturile de vopsea, lucrate cu cuțitul sau chiar prin intervenția manuală directă sugerează „corporalizarea” ființelor și a lucrurilor care dobândesc, astfel, o realitate estetică insolită. 

Atât în acea înnoităcapacitate de sugestie, cât și în amintita realitate estetică insolită a reprezentării artistice, se poate „citi” o sensibilitate aparte, căreia îi este specifică plăcerea de a fabula pe marginea receptării senzoriale a lumii. Se pot identifica astfel urmele unei mitologii personale, păstrată prin putereamemoriei și, respectiv, a unei trăiri intens subiective, fără a permite, totuși, conjuncturalului să altereze nici calitatea reflexivă a reprezentărilor, nici calitatea lor de miraj afectiv, ambele devenind veritabili catalizatori ai unor stilizări mereu hibridizate cu franchețea senzorială. Tratarea formală o înscrie pe artista Irina Petraș în familia selectă a cunoscătorilor de autentic, care nu se lasă tutelațide formule estetice fixe, amenințate de rutinizare sau „clasicizare”, ori de seducția diferitelor preocupări contemporane, care asaltează adesea mentalul pictorului, în calitatea sa de receptor bântuit de avalanșele ideologice ale lumii în care trăim. 

Una dintre ideile dominante ale noilor lucrări ale Irinei Petraș este dialogul mobil-imobil, viaţă-moarte, strălucire-stingere. Formulările plastice actuale din lucrările artistei pun în valoareo sensibilitate crescută la resorturile subiective ale actului artistic, ceea ce conferă acestor creații o autentică sensibilitate neo-expresionistă, pe care artista însăși și-o identifică, atunci când, într-un inspirat crez artistic, își mărturisește libertatea de expresie vizuală:

„Toate expoziţiile mele au avut o anume unitate, şi cele zece din perioada 1976-1989, şi cele zece de la revenirea la şevalet după o pauză de un sfert de veac (Exerciţii de lumină, Locuiri provizorii, Intermitenţele memoriei, Bacoviene, Zumzetul culorilor etc.). Transpunerile pe pânză au fost de fiecare dată şi un mic experiment.

Am amintiri vii de la primul vernisaj, din 1976, la galeriile revistei „Tribuna”. M-a prezentat D.R. Popescu. Al doilea vernisaj se petrecea la Galeriile „Filo”, gospodărite de Octavian Şchiau, decanul Facultăţii. Am expus și la Muzeul de Artă, la Casa Universitarilor, la Galeriile Steaua, la Scriptorium etc. 

Pictura a fost mereu partea mea cea mai liberă. La scris sunt oarecum mai disciplinată, mai sobră. La pictură, însă, nu ascult de nicio regulă. Pictez la soare, în balconul dinspre sud, sau în atelier, la șevalet; cu degetele, cu cuţitul de paletă – nu cu pensula – şi inovez/caut mereu.

Nu termin niciodată un tablou. Doar mă opresc, atât. Nu pictez nimic după natură. Și, recunosc, nu reuşesc să prind pe pânză tablourile pe care le am în cap, pe care le văd cu ochii minții, în vis ori aievea. Titlurile sugerează de cele mai multe ori legătura cu „lecturile” mele de zi şi de noapte. La Eminescu, Bacovia, Blaga, Goga, Arghezi, aflu oricând frânturi de vers care pot deveni titluri. Care spun scurt şi cuprinzător ce anume ar fi trebuit să spună tabloul şi nu totdeauna reuşeşte. De-a culorile mi se pare un titlu foarte potrivit pentru relația mea cu pânzele. E joc, bucurie, ieșire din ritmurile zilei, cădere colorată pe gânduri.

Acum am ales să le dau rolul de fundal pentru lansarea unei antologii transilvane.”

Întregul parcurs expoziţional înscenează naşterea unor imagini de lumină, aparent decupate dintr-o cantitate infinită de negru, pentru a-și etala vibrația plină de fantezie a culorilor. Tablourile recente din creația Irinei Petraș demonstrează caracterul versatil al picturii sale, care poate fi înțeleasă deopotrivă ca o proiecție a ceea ce nu va mai fi niciodată sau, dimpotrivă, a ceva ce va exista mereu, ca un fel de a fi etern al omului, în ambianța viețuirii sale. De-a culorile este, în cele din urmă o metaforă artistică pentru ceea ce este viețuirea umană văzută la intersecția mitologiei personale cu cadrele arhitecturale în care ne așteptăm, dintr-un moment în altul, să se (re)întrupeze umanul. 

Expoziția De-a culorile rămâne deschisă publicului spre vizitare până în data de 7 decembrie 2025, de miercuri până duminică inclusiv, în intervalul orar 10:00-17:00.

Lansarea volumului Poemele Transilvaniei

Antologia Poemele Transilvanieia început să se contureze în 2018. Sunt acum 150 de nume de toate calibrele, de toate vârstele și din tot Ardealul. 

Transilvania din poemele acestei antologii e despre locuire și vatră, despre istorie și restriște, despre priveliști și oameni de soi, despre dor și dorință, despre durere și speranță. E solemnă, dar stârnește și ușurătăți frivole. E loc al memoriei și temelie pentru gândit viitorul. E despre singurătate și comunitate. Despre viața în durata lungă a unui neam și despre viața de fiecare zi căreia îi dă contur și rădăcini. Despre împăcare și neîmpăcare. Despre oameni.

Ea nu închide, ci e gata să crească oricând. Ardeleancă fiind, cu rădăcini în Maramureş şi Sibiu, 

la noi şi acasă înseamnă pentru mine locuri înconjurate de păduri şi dealuri. Privirea nu se opreşte/poticneşte în ele, ci se sprijină, îşi recunoaşte reperele, poate visa, în tihnă, depărtări