Vernisaj
Sistemul de învăţământ, la fel ca şi sectorul cultural, a fost unul dintre domeniile cele mai afectate de criza sanitară actuală, fiind constrâns să recurgă, aproape peste noapte, la o schimbare drastică „de macaz”: introducerea obligativităţii şcolii online pentru a suplini sistemul clasic de predare „faţă în faţă”. Însă acest proces de „mutare” a actului didactic în mediul virtual, de altfel destul de abrupt şi adoptat doar ca o soluţie de avarie, a pus sub lupă provocările, avantajele şi, fireşte, dezavantajele digitizării educaţiei, unul dintre cele mai sensibile aspecte fiind caracterul impersonal şi rece al acestui tip de şcolarizare, prin limitarea conexiunii directe dintre profesor şi elev sau student. Cu efecte dintre cele mai radicale în cazul filierei vocaţionale.
Ori, arta şi locurile sale de manifestare sunt indisolubil legate de nevoie de comunicare şi interrelaţionare, de căldura şi mediul securizant al proximităţii imediate. Oportunităţile digitale, în ciuda atractivităţii şi a incontestabilei lor spectaculozităţi, nu sunt, totuşi, în măsură să substituie total „experienţa reală”, acel sentiment particular de intimitate pe care-l exersezi în prezenţa fizică a operei de artă, un dialog viu şi vibrant, care dobândeşte, pe nesimţite, dimensiunea unei „trăiri corporalizate” ce implică ochii, simţurile, respiraţia şi gândul. Iar nu în ultimul rând, se completează cu unicitatea emoţiei pe care o resimţi în timp ce împărtăşeşti experienţa cu cei pe care îi ai alături. În absenţa „live”-ului, eşti, practic, privat de un întreg registru de senzaţii, pe care mediul virtual nu pare a fi capabil să le reproducă.
„Gone with the wind” este, în esenţă, un titlu-metaforă care face trimitere, dincolo de semnificaţia celebrei pelicule cinematografice sau a valului de proteste care au marcat actualitatea recentă, la impactul psihologic şi social al perioadei de „recluziune” forţată impusă de contextul pandemic generat de Covid-19. Perspectivele neclare, sentimentul apăsător al incertitudinii sau chiar al consternării şi inadecvării, confuzia provocată de imprecizia sau contrarietatea mesajelor livrate în spaţiul public, riscurile şi pierderile inerente, întrebările fără răspuns, nevoia de a avea garanţii şi o „minimă siguranţă” şi, nu în ultimul rând, frustrarea de a-ţi vedea reduse libertatea de mişcare şi interacţiunile la un nivel strict necesar, toate au provocat, atât la nivel individual, cât şi societal, bulversări greu de gestionat şi anticipat, dar şi o anume „condiţie” umană, aptă să facă posibilă migrarea spre asceza exilului interior, un refugiu şi o reîntoarcere înspre sine, spre acel „adevăr” uitat sau de multe ori ascuns.
Etapele de elaborare ale lucrărilor reunite în expoziţie au coincis pe deplin cu regimul de „autoizolare” instituit, la nivel naţional, prin stările sanitare excepţionale, fiind astfel amprentate, într-o manieră mişcător de sinceră, de un întreg caleidoscop de reacţii „la cald”, emoţii şi trăiri declanşante pe fundalul unor circumstanţe fără precedent. Prezentate într-o selecţie reprezentativă, ele sunt, de fapt, lucrări de dizertaţie ale absolvenţilor din acest an ai studiilor de masterat din cadrul Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca, specializarea „Pictură” (profesori coordonatori: Ioan Sbârciu şi Olimpia-Georgeta Bera), o promoţie care, din păcate, a fost văduvită nu doar de „ceremonia festivă” de la finalul anului academic, ci şi de şansa unei expuneri publice în cadrul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, în virtutea protocolului inter-instituţional inaugurat în anul 2019.
Ca spaţiu de reflecţie şi întâlnire, dar nu mai puţin „casă a empatiei”, muzeul le oferă acum, ca o compensaţie consolatorie, o platformă de comunicare ancorată în „realul imediat”, o încercare de reabilitare, chiar şi sub urgenţa mult vehiculatei „reveniri treptate la normalitate”, a sentimentului apartenenţei şi a comuniunii, a nevoii, niciodată temperate, de a fi alături... şi nu doar spectatorul altcuiva.
Expun: Oana-Cătălina Asavei, Tiziana Bianca Cellino, Mădălin Ciucă, Tudor Costin, Farkas Andreea, Patricia-Denisa Isip, Maria-Theodora Ispas, Kalabér Timea, Andrei Nuţu, Cosmin-Marin Sandu, Paula-Maria Sgândăr, Szekely Sevan, Simona-Daniela Tudose, Diana-Amelia Varga.
Profesori coordonatori:
Ioan SBÂRCIU şi Olimpia-Georgeta BERA
Comisar de expoziţie:
Alexandra SÂRBU
Deschiderea oficială a expoziţiei va avea loc la sediul Muzeului de Artă Cluj-Napoca (Palatul Bánffy, P-ţa Unirii nr. 30), joi, 10 septembrie 2020, cu începere de la ora 17:00.
În circumstanţele excepţionale generate de pandemia de COVID-19, pentru a se putea asigura condiţii de siguranţă epidemiologică, vernisajul se va desfăşura exclusiv în aer liber, în incinta curţii de onoare a Palatului Bánffy, accesul fiind permis doar cu mască de protecţie şi în limita locurilor disponibile (maximum 50 de persoane pentru facilitarea menţinerii distanţei fizice de minimum 2 m între participanţi). Ulterior momentului inaugural, intrarea în sălile aferente expoziţiei va fi restricţionată la prezenţa simultană a maximum 20 de persoane, timpul efectiv rezervat vizitării fiind restrâns la un interval de 15 minute.
Reiterăm cu această ocazie rugămintea adresată publicului vizitator cu privire la cunoaşterea şi respectarea strictă a regulilor obligatorii de igienă personală, distanţare fizică şi acces în muzeu, în scopul prevenirii şi limitării riscurilor de îmbolnăvire cu noul Coronavirus (COVID-19). Pentru mai multe detalii referitoare la măsurile de protecţie sanitară, puteţi accesa link-ul următor:
Expoziţia va rămâne disponibilă spre vizitare până în data de 4 octombrie 2020, de miercuri până duminică inclusiv, în intervalul orar 10:00-17:00. Ultimul bilet de intrare va fi eliberat la ora 16:30.
