Expoziție personală Ioana Iacob
Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituție publică de interes județean, care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, vă invită să vizitați, în perioada 16 octombrie – 02 noiembrie 2025, expoziția personală a artistei Ioana Iacob. Deschiderea oficială va avea loc joi, 16 octombrie 2025, de la ora 17. Curator: Bogdan Iacob.
Ioana Iacob (n. 1987, Cluj-Napoca) este un artist vizual a cărei practică explorează contradicțiile existenței contemporane, prinse între bucuria de a trăi și anxietatea inevitabilă a sfârșitului. În picturile sale, corpurile și spațiile devin oglinzi ale fragilității și intensității vieții, locuri unde intimitatea și neliniștea coexistă. Lucrările sale, traversate de o senzualitate lucidă, dezvăluie tensiunea dintre frumusețe și disoluție, dintre exuberanță și tăcere. Pentru Iacob, pictura este un proces de încorporare a acestor stări contradictorii - o formă de mărturie afectivă și de rezistență poetică. Artista a absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, unde a obținut doctoratul în arte vizuale (2019), studiind în Belgia, Germania, Franța și Italia. Dintre expozițiile sale le menționăm pe cele personale de la Matca Art Space (Cluj), Laika Art Space (București) și Mie Lefever Gallery (Belgia), participând totodată la numeroase expoziții de grup internaționale, printre care cele de la Galerie Martin Kudlek (Köln), David Kovats Gallery (Londra), Patrick Heide Contemporary Art (Londra), LARM Galleri (Copenhaga) și Plan B (Cluj/Berlin).
„Două stări sufletești - concomitent mai mult, ca adâncime și mai puțin, ca precizie a contururilor, decât sentimentele, emoțiile, „vibrațiile” și altele asemenea - sunt probabil inevitabile fiecărei ființe umane: joie de vivre și angoisse de mort. De cele mai multe ori sunt nechemate, aproape imposibil de generat, dar și de reprimat prin simplul efort al voinței conștiente. Aparțin ființei profunde, domeniul lor fiind fremătătorul nephesh, nu scindatul psyche al psihologiei. De amândouă se fuge (da, paradoxul e doar aparent), poate mai febril azi ca altădată, în facilitatea plăcerilor (chiar extazelor) punctuale sau în sterilitatea potențial ucigașă a feluritelor forme de gnosticism, mai ales socio-politic. Ambele stări sufletești sunt adânc spirituale și reprezintă condițiile absolut necesare și fondatoare ale religiosului. Unul dintre cei mai venerați pictori ai erei numite contemporană spunea într-un interviu că pentru pictorul contemporan, apăsat de uriașa și delicioasa dublă povară a istoriei artei și a libertății stilistice, cea mai acerbă dificultate este să (își) dea răspunsuri întrebărilor „ce să pictez?” și „cum să pictez?”. Ioana Iacob, uneori știind în timp ce pictează, alteori obligată să înțeleagă ulterior de lucrările care se adună și o copleșesc - răspunde, de peste 15 ani, consecvent la prima întrebare: întrupează mereu în pictură, dincolo de înșelătoarea diversitate și falsa facilitate a aprehensiunii subiectelor de suprafață, aceleași teme de profunzime, anume joie de vivre și angoisse de mort. Pe de altă parte, ridicol de înzestrată în manevrarea culorii, exploratoare explozivă și harnică incontrolabil, Ioana Iacob nu a reușit încă, din fericire, să răspundă, răspicat și sec, spre eventuala satisfacție taxonomică a zonelor explicative și lucrative ale sistemului artei, la întrebarea „cum să pictez?”. Expoziția Bloom and Doom este prin urmare lipsită de platitudini picturale, ca întreg e neprietenoasă cu hashtag-urile și se oferă încântător frustrantă (cum puțină artă poate fi): în același timp limpede coerentă și abraziv diversă, senzuală și entropică, elegant ludică și rafinat sobră.”
(Text: Bogdan Iacob).
