Trei panouri de lemn din colecția Muzeului de Artă din Cluj-Napoca

Muzeul de Artă din Cluj-Napoca vă invită să admirați trei picturi din patrimoniul său artistic, respectiv „Portretul Fecioarei Maria”, realizat de către un artist anonim din Hunedoara, un fragment din „Drumul Crucii”, pictat de Herri Met de Bles și un mic panou de lemn ce înfățișează „Decapitarea Sfântului Iacob”, pictat de un artist anonim din ambianța școlii germane.

Cea mai veche piesă este Icoana Mariei ce provine de la fosta mănăstire a călugărilor franciscani din Hunedoara, care se stabiliseră în acest oraș în anul 1487. Icoana a fost pictată în tempera pe un lemn îmbrăcat cu pânză și acoperit cu ghips. Rama face corp comun cu icoana, deoarece a fost cioplită din aceeași scândură. Artistul anonim, probabil un călugăr franciscan, a pictat portretul Fecioarei Maria acoperit cu un maforion verde închis, inscripționat pe margine: "Maria Mater Gracie Mater Misericordie. I(esus) H(ristus)". Fondul și rama sunt aurite, iar fața este pictată în tonuri de galben, roșu și roz, cu o finețe și transparență deosebite. Precizia desenului și compoziția amintesc de severitatea artei bizantine, temperată de finețea și transparența carnației, de umanizarea expresiei îndurerate. Lucrarea înregistrează ecouri ale artei italiene din Assisi din prima jumătate a secolului al XIV-lea, artistul franciscan introducând și un element decorativ prin stilizarea părului, care se poate observa sub maforion.   

Cel de-al doilea panou expus temporar reprezintă Decapitarea Sfântului Iacob pictată de un autor german de la sfârșitul secolului al XVI, probabil din celebra Donauschule. Pictorul micului panou clujean a optat pentru mai rara reprezentare a martirajului apostolului. Scena este ambientată în afara porților cetății, vizibile în partea dreaptă a lucrării. Întreaga scenă se desfășoară dramatic în primul plan al imaginii, trupul decapitat al sfântului fiind soclul ce susține personajele-coloană din jurul său. În imediata sa apropiere se observă tânărul său călău, înveșmântat în cuirasă romană, surprins în timp ce își reintroduce sabia în teacă (un amănunt destul de curios este totala lipsă a sângelui de pe sabie și din împrejurimile corpului decapitat). Expresia sa facială și cea corporală emană detașare și seninătate, lăsând impresia unui personaj ce nu participă emoțional la întreaga scenă, cu toate că rolul său este poate cel mai dramatic. Deasemenea, diferența dintre veșmintele sale de centurion roman și cele medieval-renascentiste ale celorlalte personaje captează și intrigă privitorul. Parcă răsărind din trupul martirului este figura ecvestră a regelui Irod Agripa. Acesta este înveșmântat într-o hlamidă roșie. garnisită cu hermină, pe cap purtând o coroană asemănătoare cu cea a regilor Ungariei. Fața și mâinile sale exprimă o tensiune interioară, privirea sa trecând peste figura servitorului care îi prezintă capul martirului, mâna sa dreaptă cu degetul arătător fiind îndreptată către ochi, iar cea stângă fiind dispusă în dreptul inimii. Harnașamentul calului alb este relativ simplu, din curele negre cu butoni de aur. Din grupul de cinci servitori, doar doi sunt evidențiați: cel din partea dreaptă a tabloului care aduce capul tăiat și cel din latura opusă, dispus în apropierea călăului, care întinde mâna spre Irod (probabil o reprezentare a denunțătorului convertit ce fusese martirizat deodată cu apostolul). Un alt detaliu marcant al tabloului este jucat de copacul luxuriant ce încadrează personajele, care joacă un rol de trecere între scena martirajului și seninele coline din fundal.  

Cel de-al treilea panou reprezintă un fragment din Drumul Crucii, pictat de flamandul Herri Met de Bles (c. 1505/10 – c. 1584). Pictorul înfățișează un episod din pasiunile lui Hristos, respectiv drumul Său spre Golgota (Luca, 26-32). Figura Mântuitorului este localizată spre centrul imaginii și este înfățișată în momentul în care acesta este ajutat de către Simon din Cirene. În jurul său grupuri de soldați romani, preoți evrei și oameni obișnuiți sunt redați cu aceeași simplitate cu care este realizat Iisus, scena în sine fiind realizată cu firescul unei zile obișnuite. 

Imaginea se împarte în trei mari registre orizontale: suprafața deluroasă din primul plan, ce include grupul unor femei și bărbați în picioare sau șezând, unul din aceștia purtând în spate un coș cu păsări captive (probabil simbolizând captivitatea lui Hristos). În partea stângă a panoului, un grup de patru porci observă indiferenți scena. Cel de-al doilea registru este cel mai amplu populat. Scena centrală este alcătuită din figura Mântuitorului ajutat de Simon și soldații romani care îi agresează pe cei doi. În imediata lor vecinătate, o căruță cu două personaje transportă celelalte două cruci. Pe urmele acestora, în partea dreaptă a panoului, este înfățișată garnizoana romană ce va înfăptui moartea lui Iisus, alături de preoții evrei. Pe un deal, deasupra acestui grup, se află femeile ce o susțin pe Fecioara Maria, care leșină. Ultimul registru, reprezentat în culori ceva mai diluate, este populat cu oameni care iau parte indiferenți la supliciul Mântuitorului. 

Tipul de peisaj folosit de artist emulează exemplul lui Joachim Patinir (ca. 1480-1524), unchiul pictorului Herri met de Bles,  care sintetizase detalii topografice dispuse într-o imagine fantastică. De Bles deprinsese arta peisajului din atelierul lui Patinir, considerat în literatură primul pictor olandez de peisaje autonome, care și-a desfășurat activitatea în Ghilda Pictorilor din Antwerp.  Preocuparea pentru peisaj apare ceva mai devreme în arta lui Hieronymus Bosch (c.1450-1516), iar prototipul compoziției panoului clujean este identificat de către Erwin Kessler într-o pictură pierdută a lui Jan van Eyck (1390-1441), vizibilă într-o copie din colecția Muzeului de Arte Frumoase din Budapesta. (Text: Ioana Filipescu.)