Sinteză 120 - Gy. Szabó Béla (1905-1985)

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituție publică de cultură, care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, organizează, în perioada 23 iulie – 10 august 2025, expoziția „Sinteză 120 - Szintézis 120 - Synthesis 120”. Vernisajul va avea loc miercuri, 23 iulie, de la ora 18:00. Vor lua cuvântul curatorii expoziției: Miklós Ferenczy și Attila Iakob.

Expoziția „Sinteză 120 - Szintézis 120 - Synthesis 120" este un omagiu adus artistului Gy. Szabó Béla (1905-1985) și a moștenirii lăsate în urmă de acesta, deoarece 2025 este un an comemorativ - se împlinesc 120 de ani de la nașterea artistului și 40 de ani de la trecerea în neființă a acestuia. Cu această ocazie, Muzeul de Artă din Cluj, în colaborare cu Miklós Ferenczy, custodele moștenirii artistului, aduc în fața publicului o selecție de lucrări de pictură, desen și xilogravură menită să sintetizeze cele șase decenii de activitate artistică a lui Gy. Szabó Béla. Lucrările expuse pe simezele sălilor sunt o mărturie nu numai a unui talent excepțional, dar și a unei viziuni și dorințe de exprimare artistică marcate de unicitate și structură narativă complexă. În primii ani de activitate, artistul s-a remarcat prin lucrările detaliate și solide de desen și pictură, ca mai apoi să treacă la xilogravură, care îi va deveni emblemă și pe care o va stăpâni cu măiestrie. Vitalitatea lucrărilor lui rezidă nu numai în capacitatea de înțelegere a celor redate pe suprafața de lucru, dar și în interacțiunea cu diversele spații geografice și culturale a căror imagine este prezentă în lucrări. Această perspectivă aparte se datorează, în mare parte, pelerinajelor întreprinse în China, Mexic, Bulgaria, Belgia, Ungaria etc., care i-au permis o interacțiune culturală profundă și i-au deschis orizonturile expresivității prin conexiunea la lumi diferite, dar pline de vitalitate și impregnate de o componentă culturală profundă. Pe parcursul vieții, Gy. Szabó Béla a realizat peste 1400 de xilogravuri, 10.000 de desene în cărbune sau tuș, peste 1500 de pasteluri și aproape 200 de lucrări în ulei. 

Gy. Szabó Béla s-a născut la Alba Iulia și a urmat studiile liceale în această localitate, unde este remarcat de profesorul de desen Jenő Reithofer (elev a lui Bertalan Székely), care îl va ghida în primii ani de studiu. În 1923 pleacă la Budapesta, unde se înscrie la Politehnică, ca mai apoi, în 1927, să obțină diploma de inginer mecanic. Timp de patru ani după absolvirea Politehnicii, va locui cu părinții lui la Alba Iulia și va urma cursurile școlii libere de artă a lui Jenő Reithofer. Din 1931 îl regăsim la Cluj, unde este angajat al Uzinei Electrice "Energia" și artist în timpul liber. După închiderea uzinei, se decide să se concentreze mai mult pe latura artistică a vieții sale. Va expune pentru prima dată în decembrie 1932, la îndemnul lui Károly Kós, în cadrul evenimentului organizat de Societatea Károlyi Gáspár. Peste doi ani reușește să organizeze prima expoziție personală care îi va aduce recunoașterea publicului și a lumii artistice. În 1935 publică primul album cu lucrări de xilogravură, Liber Miserorum (Cartea Săracilor), unde cele 50 de gravuri de dimensiuni mici demonstrează faptul că talentul și viziunea artistică profundă nu îi sunt străine artistului. La finele deceniului, între anii 1936-1939, participă la cursurile Școlii Superioare de Arte Plastice din Budapesta, sub îndrumarea lui Lajos Nándor, și întreprinde călătorii de studiu în Bulgaria, Grecia, Italia, Iugoslavia (Coasta Dalmatică), unde realizează o amplă serie de desene în cărbune și lucrări în pastel. La finele acestei perioade, publică Liber Vagabundi (Cartea Vagabondului), un album de lucrări care reflectă impresiile din perioada drumețiilor. În anii războiului locuiește la Cluj, iar în 1941 publică un volum cu 28 de desen în tuș, sub titlul Homokvilág (Lumea Nisipurilor). În 1942 organizează o expoziție cu lucrări realizate în timpul unor șederi la Bezid și Mugurești. După terminarea războiului, artistul se implică și mai mult în activitatea de creație. Din 1947 renunță să mai execute lucrări în ulei și se concentrează pe xilogravură. În 1949, Editura de Stat îi publică un album care cuprinde 25 de lucrări de gravură în lemn. În 1951 îi este decernat Premiul de Stat pentru merite artistice, iar peste doi ani este decorat cu Ordinul Muncii și organizează o expoziție majoră la București. În 1956 și 1957 întreprinde două călătorii în China, iar desenele și pastelurile realizate în urma acestei experiențe sunt publicate, în 1959, sub titlul Schițe de călătorie din China. Tot în această perioadă, organizează o expoziție în Belgia, în 1957, și realizează un drum de documentare în această țară, în anul 1959. La mijlocul anilor 60 execută seria de lucrări Divina Comedie, care va fi publicată într-un album un deceniu mai târziu. În perioada 1969-1971 întreprinde drumuri de documentare și studiu în Ungaria, la Balaton, împreună cu Julia Ferenczy (cu care va organiza 22 de expoziții comune) și organizează o expoziție la Viena. Decorat cu Ordinul Meritul Cultural clasa I în 1971, reușește să obțină permisiunea de a întreprinde, anul următor, un drum de documentare în Mexic, unde deschide și o expoziție personală și execută o serie de lucrări ce vor fi publicate în volumul Mexikói tél (Iarna mexicană). În acest deceniu publică și albumul cu lucrări de gravură în lemn, Hónapok (Lunile) și termină seria Jelenések könyve (Apocalipsa). În ultimul deceniu al regimului comunist, întreprinde o călătorie de studiu în Germania și Finlanda, în paralel cu organizarea unor expoziții personale în aceste țări. În 1985, la vârsta de 80 de ani, se stinge din viață la Cluj.