Jurnal de pandemie

Expoziție de fotografii realizate de artiștii Erik Messori și Remus Țiplea ce surprind începutul pandemiei, așa cum a fost resimțit el în România și Italia. Locurile și personajele sunt diferite, dar poveștile create de izolare sunt foarte asemănătoare.
Erik Messori a început să fotografieze încă de la începutul crizei. Italia era țara cu cele mai multe decese datorate COVID-19. Italienii au fost printre primii care au fost forțați să stea acasă de teama virusului, cu câteva săptămâni înaintea celorlalte țări europene și a restului lumii.

Încuiați în casă de un decret guvernamental care le permite să se aventureze doar pentru necesitățile de bază, oamenii au văzut aproape toate relațiile sociale înăbușite săptămâni întregi, fără a vedea luminița de la capătul tunelului. Totul este suspendat în „țara sfinților, poeților și navigatorilor”, unde cetățenii se luptă cu încăpățânare nu doar pentru a încetini contagiunea, ci și pentru a păstra cel puțin un sentiment al vieții sociale și personale. Izolați, frustrați și temători, milioane de italieni și-au arătat spiritul comunitar printr-o dorință de a-și adapta comportamentul pentru binele comun.
Remus Țiplea trăiește într-o comunitate mică, un orășel de provincie, capitala Țării Oașului, în Negrești Oaș. Oarecând erau vreo 16000 de concetățeni, dar intrarea în UE i-a făcut pe mai mult de jumătate să plece de acasă. A trăi într-o astfel de comunitate vine la pachet cu multe avantaje jurnalistice, printre care accesul excepțional la diversele fațete ale subiectului. 

“Am început să pozez din prima parte a stării de urgență, la început oamenii prin centrul orașului, super speriați, mascați, îngrijorați, unii speriați, poate și mai speriați de aparatul ce apărea de după legitimația de presă agățată de gât. Am început să țin un fel de jurnal, care încet s-a conturat într-un proiect în care am căutat să arăt felul cum ne-a fost schimbată viața de acest virus. Am avut norocul de a fi acceptat atât în spital, cât și la poliție, în biserici sau la stâne, în casele prietenilor sau la magazine, în tribunal sau la controlul celor aflați în izolare obligatorie la domiciliu. Am încercat să arăt ce s-a schimbat în comportamentul nostru în această perioadă. Au fost și multe emoții să nu mă îmbolnăvesc, dar mă consolam cu gândul că dacă totuși pic la datorie măcar o să fac și poze de cealaltă parte a baricadei.”

Despre fotografi:
Erik Messori este fotoreporter și co-fondator al colectivului CAPTA, specializat în fotojurnalism și reportaje ce abordează atât probleme naționale cât și internaționale. În ultimii 15 ani, Erik a acoperit conflictele armate, crize umanitară și de mediu, inegalitățile sociale și a documentat subiecte bazate pe problemele din Asia, Africa, Europa și Europa de Est. Lucrările sale au fost publicate în mass-media internațională și au fost folosite ca material pentru dezbatere în timpul conferințelor, programelor de televiziune și festivalurilor de fotografie. De asemenea, fotografiile sale au fost expuse sau proiectate în multe muzee, galerii și universități.
Remus Țiplea - “Am 47 de de ani, pozez de 11 iar fotografia alături de familie sunt lucrurile în care cred și pe care le iubesc. Îmi plac proiectele de fotografie documentară de anduranță, am finalizat 2 la care am lucrat câte 10 ani la fiecare, sunt căsătorit și am un băiat de 15 ani de care sunt tare mândru.”
Expoziție realizată în parteneriat cu CAPTA IMAGES și Asociația Fotopia.