O expoziţie-eseu despre identităţi şi voci negate
Eveniment dedicat „Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului”, marcată în fiecare an la data de 27 ianuarie, precum şi tuturor celor ale căror destine, indiferent de loc şi timp, au fost mutilate sau curmate tragic de flagelul implacabil al războiului, discriminare, excluziune socială, ignoranţă, intoleranţă şi indiferenţă, iresponsabilitate şi apatie morală.
Fără a agresa privirea, punând în mișcare subtili declanșatori emoționali, prezenta expoziţie caută să creeze un spaţiu de (auto)reflecţie asupra traumei sfâşietoare provocate de atrocităţile celui de-al Doilea Război Mondial, atât în dimensiunea ei individuală, cât şi colectivă.
Uzând de o paletă largă de mijloace de expresie (de la tehnici tradiţionale ale gravurii, la artă digitală şi instalaţii multimedia), cei 22 de artişti reuniţi acum pe simezele muzeului revizitează, confruntă, chestionează, interpretează, recuperează şi resuscitează memoria unor adevăruri crude, incomode, bulversante şi răvăşitoare ale istoriei recente a umanităţii, formulând o serie de răspunsuri profund personale cu o puternică conotaţie evocativ-simbolică, care nu doar ating corzi extrem de sensibile (tema fragilităţii destinului uman, a echilibrului precar dintre viaţă şi moarte), ci şi depun mărturie asupra rezilienţei fiinţei umane şi a capacităţii sale de a renaşte. Totodată, atrag atenţia şi asupra riscului aneantizării acestui episod cutremurător, prin dispariţia dovezilor umane vii sau căderea în uitare a probelor testimoniale.
În consecinţă, expoziţia se doreşte a fi, prin excelenţă, o pledoarie pentru neuitare, pentru exerciţiul penitent şi corectiv al aducerii aminte, care, practicat mână în mână cu scopuri etice şi morale, se opune neglijării voite şi distructive a negurilor istoriei, pentru reabilitarea empatică a imaginii celuilalt (cel diferit, izolat şi neacceptat, victimă a prejudecăţilor şi stereotipurilor sociale), şi nu în ultimul rând,pentru restaurarea reperelor de verticalitate şi a curajului de a stârpi din faşă teribilele malformaţii cauzate de oameni propriilor semeni prin convingeri, atitudini, etichetări arbitrare şi decizii reprobabile.
Cu alte cuvinte, e un apel la conştiinţă şi luciditate, la cunoaştere şi înţelegere printr-o rememorare perpetuă şi absolut necesară a unor răni amorţite, dar niciodată închise, născute din durerea, remuşcarea şi suferinţa desfigurantă impuse de un destin advers, ale căror experienţe pretind, în mod just, eternă amintire, oferind, în subsidiar, generaţiilor de azi şi de mâine un „antidot” viabil cu rol clarificator, critic-reflexiv și, deopotrivă, eliberator. (text curatorial: Alexandra Sârbu)
● Expun artiştii: Krzysztof Marek Bąk(Polonia); Andrei Budescu (România); António Canau (Portugalia); Łukasz Cywicki (Polonia);Basil Colin Frank (Israel); Vlado Goreski (Macedonia); Víctor Manuel Hernández Castillo (Mexic); Michiko Hoshino (Japonia); Ann-Kristin Källström (Suedia); Ewelina Kołakowska (Polonia); Adrian Lis (România); Bert Menco (Olanda); Marina Nicolaev (România); Herman Noordermeer (Olanda); Masaaki Ohya (Japonia); Cristian Opriş (România); Ovidiu Petca (România); Giancarlo Pozzi (Italia); Agustín Rolando Rojas (Canada); Fernando Santiago (Puerto Rico); Marco Trentin (Italia); Antal Vásárhelyi (Ungaria).
Curator: Alexandra Sârbu
Design grafic: Andrei Budescu
Echipa tehnică:
Florin Pop
Costel Rusu