Árkossy István. Călătorie în timp

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituție publică de interes județean, care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, organizează, în perioada 3-28 februarie 2021, expoziţia „Călătorie în timp – Időutazás” a artistul Árkossy István.

Árkossy István s-a născut în 1943 la Cluj-Napoca și a terminat studiile la Institutul de Arte Plastice Ion Andreescu, secția grafică, unde, sub îndrumarea lui Feszt László, în 1966, și-a prezentat lucrarea de licență. Încă de pe vremea studenției, a dezvoltat relații strânse cu redacțiile și editurile transilvănene unde lucrările grafice și ilustrațiile sale au fost publicate în mod sporadic. După terminarea studiilor, a devenit colaborator al săptămânalului de literatură și critică Utunk unde, pe parcursul a două decenii, cu frecvență săptămânală, s-a ocupat de sarcini artistice și culturale din mediul transilvănean. Pe lângă acestea, pe parcursul anilor care au trecut, a creat identitatea grafică a mai multor produse din presă. În 1971, intră în posesia presei de gravură a artistului Nagy Imre din Zsögöd și începe să își creeze lucrările prin proceduri de multiplicare grafică; inițial alb-negru, mai târziu cu imprimate mai colorate, va deveni o prezență la expozițiile județene și naționale. Datorită activității sale din redacție și în primul rând a colaborării strânse cu editura Kriterion, aproape 300 de volume au trecut prin mâna lui. În 1982, în cadrul unei expoziții la Cluj, prezintă pentru prima dată lucrări de pictură. Peste 100 de articole din presă s-au ocupat și au prezentat arta lui Árkossy István. Pe parcursul anilor, artistul a organizat peste 50 de expoziții personale, respectiv a participat la un număr impresionant de expoziții de grup, operele lui fiind prezente în cadrul mai multor evenimente internaționale. Drept recunoaștere a meritelor, Árkossy István a fost decorat cu Crucea de Merit a Ungariei, iar în 2018 a primit premiul “Szolnay” al Societății Maghiare de Cultură din Transilvania 

“Călătorie în timp – Időutazás. După pictarea seriei de portrete ale marilor maeștri renascentiști, care a însemnat pentru mine o incursiune în lumea spirituală a trecutului, în urma căreia am obținut o experiență semnificativă, am decis să pornesc într-o nouă incursiune similară, cu aromă „temporară” și să deschid din nou Poarta Timpului, peste a cărei prag să pășesc din nou cu bucurie. Stimulat de lucrurile cunoscute și de subconștient în același timp, mi-am invitat propriile gânduri în fața decorațiunilor timpului trecut, deoarece: istoria se autorepetă, iar noi suntem predispuși să învățăm foarte puțin din exemplele ei. Pornind de aici, am considerat că vechile conținuturi, prin prisma simbolurilor, pot obține, în oarecare măsură, și o nouă interpretare. A trebuit doar să rememorez evenimentele în ordine cronologică care, din perspectiva economiei procesului în sine, au un caracter inepuizabil. Pe parcursul procesului de creație, roata a început să se învârtă, o pictură a permis crearea alteia la fel cum se întâmplă și în viață: părinții aduc pe lume un copil, acesta la urma lui aduce pe lume un copil, firul existenței se întinde mai departe, iar ciclul de evenimente rulează unul după altul. Cu alte cuvinte: o pictură își are sursa într-o altă pictură, la fel cum evenimentele istorice se ramifică unul din altul, așa cum poate și lumea în sine este predefinită. 

Cele douăzeci de lucrări de dimensiuni 100 x 100 cm, create în ultimul an și expuse pentru prima dată în primăvara lui 2020 în sălile de expoziții ale Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, au menirea de a prezenta evenimentele trecutului sub formă vizuală. Acestea își au începutul în perioada dinastiilor egiptene antice și se încheie cu imaginea evenimentelor contemporane nouă. În paralel cu pictarea lucrărilor, au luat formă diverse idei: motivele roșu-verzi ale inchiziției, Nero nebunul care incendiază Roma, Mathias și Mohács, simbolul prăbușirii, mistuirea spirituală și corporală a lui Savonarola, albul eroului național Ioana d`Arc, revoluția roșie a mașinilor sau portretul pur al Sfântului Ștefan aflat în contrast cu ambianța întunecată a războiului recurent. Tematica și compoziția rămân totuși deschise, deoarece astfel se poate oferi oportunitatea introducerii în acest ciclu a unor lucrări noi cu motive istorice, oferind posibilitatea îmbogățirii acestui ciclu. Din perspectiva structurii vizuale, construcția formelor se bazează pe dominația elementelor de desen, diviziunea creată de liniile pure între suprafețele de culori, cu scopul clar al evidențierii mesajului simbolic și al unei creații expresive. În contrast cu literatura, unde textul, pe lângă orice interpretare, poate fi citit doar în formă scrisă, în lumea imaginilor există o oarecare relaxare, iar motivele vizuale exacte nu reprezintă un impediment pentru o interpretare sentimentală mai amplă.” (Árkossy István)