ARHETIPURILE FRUMUSEȚII în arta europeană din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca

Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN), instituție de cultură care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, organizează, în perioada 6 mai – 14 iunie 2026, expoziţia „Arhetipurile frumuseții în arta europeană din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca”. 

Frumusețea feminină, dar și cea masculină, a fost și continuă să fie unul dintre subiectele ce fascinează atât imaginarul artistic, cât și privirea profană a vieții cotidiene. Desăvârșirea trupească a fost de-a lungul timpului considerată o reflexie a perfecțiunii spiritului, tema arhetipurilor frumuseții fiind un subiect predilect în toate epocile, pornind de la fertilele zeițe ale neoliticului, până la idealul androgin al zilelor noastre. 

Să ne întoarcem însă privirea înspre frumusețea idealizată a secolului al XVII-lea, ce urmărea îndeaproape toposul antic de reunire a mai multor fragmente desăvârșite în același corp idealizat, respectiv în povestea lui Zeuxis ce pictase imaginea Elenei din Troia din fragmentele a celor mai frumoase cinci femei din Crotona. Amplasarea adecvată a rezultatului selecției vizuale în crânguri magice și decoruri somptuoase era urmărită în legătură strânsă cu poezia și în general literatura epocii, în așa fel încât delectarea mergea dincolo de plăcerea pur vizuală, provocând în același timp și alte capricii senzoriale, urmărindu-se o sinestezie a simțurilor. 

Am ales această temă pentru a pune în evidență o selecție din fondul patrimonial al muzeului reprezentat de arta europeană, inaccesibilă publicului de aproape o jumătate de secol. Tablourile reflectă un fragment din istoria culturală a comunității clujene și înrudirea acesteia cu suratele mai mari din țară, respectiv cu impresionantele colecții ale Muzeului de Artă din București, cea a Brukenthalului din Sibiu sau a Muzeului Național de Artă din Timișoara. 

Selecția tablourilor dorește să poarte privitorul în lumea magic-mitologică a Seicento-ului (Varotari, Liberi, dal Sole), cu mici accente de Settecento (Nazari) și Ottocento (Károly). Primează imaginea frumuseții feminine surprinsă în crânguri fermecate, în iatacul propriu sau în compania animalelor mitologice, însă printre acestea a fost inclusă și frumusețea idealizată a unui tânăr efeb muzicant ce trece dincolo de plăcerea pur vizuală, provocând imaginația auditivă a spectatorului. 

Ioana Filipescu.