Expoziţia „Critica pudorii. Nudul în colecţiile de pictură şi sculptură ale Muzeului de Artă Cluj-Napoca”
28 iulie – 14 octombrie 2012
Reprezentarea corpului uman gol, nudul, este una din cele mai vechi teme în artele plastice din toate timpurile, atingând un apogeu în perioada antichităţii greco-romane, când, corpului uman reprezentat în opere de artă i-au fost stabilite proporţiile ideale. Astfel de reprezentări au dispărut pe parcursul evului mediu, corpul expus gol fiind considerat o expresie a păcatului adamic şi a lubricităţii. Frumuseţea corpului uman, considerat expresie a perfecţiunii divine, a fost redescoperită în perioada Renaşterii, când, aşa cum a fost cazul lui Michelangelo, diverse subiecte religioase şi mitologice au fost ilustrate prin reprezentarea trupului uman gol. Academismul a făcut din nud un canon al frumuseţii formale considerat ulterior expresie a rigidităţii şi filistinismului burghez. Modernitatea a asociat corpului gol ideea de libertate, reprezentările sale deformate fiind o expresie a acceptării imperfecţiunii, individualului şi a firescului natural.
Expoziţia de la Muzeul de Artă Cluj-Napoca face parte din programul de valorificare prin expoziţii temporare a patrimoniului propriu, multe din lucrări fiind expuse acum pentru prima dată. Fără să deţină lucrări care să ilustreze toate etapele amintite mai sus, expoziţia îşi propune să ofere privitorului un moment de reflecţie privind frumuseţea corpului uman şi posibilitatea asocierii sale cu valorile libertăţii interioare şi sociale, dincolo de clişee şi prejudecăţi.
Astfel, o splendidă lucrare aparţinând artistului italian renascentist Alessandro Varotari (1588–1648) stă alături de cele ale unor artişti de influenţă academică cum sunt Lotz Károly (1833-1904) şi Markó Károly (1791-1860) sau modernişti ca Perlrott Vilmos Csaba (1880-1955). Picturi semnate de unii dintre cei mai cunoscuţi artişti români ca Theodor Pallady (1871-1956), Camil Ressu (1880-1962), Iosif Iser (1881-1958), Nicolae Tonitza (1886-1940), Max Hermann Maxy (1895-1971) sunt puse în relaţie cu operele unora din cei mai semnificativi artişti din Transilvania ca Bene József (1903-1987), Aurel Ciupe (1900-1988), Iosif Klein (1897-1944), Sabin Nemeş (1924-1984), Szolnay Sándor (1893-1950), Korondi Eugen (1935-2007), Kosa Huba Ferencz (1910-1983), Romul Ladea (1901-1970), Löwith Egon Marc (1923-2009), Hans Mattis-Teutsch (1884-1960), Szervátiusz Jenö (1903-1983).
Lor li se adaugă lucrările artiştilor contemporani Valentin Codoiu (n. 1955), Eugen Gocan (n. 1938), Ionel Tănase (n.1959), Andonis Papadopoulos (n.1940), precum şi cele ale Luciei Cosmescu (1916-1969) şi Ion Gheorghiu (1929-2001).
28 iulie – 14 octombrie 2012
Reprezentarea corpului uman gol, nudul, este una din cele mai vechi teme în artele plastice din toate timpurile, atingând un apogeu în perioada antichităţii greco-romane, când, corpului uman reprezentat în opere de artă i-au fost stabilite proporţiile ideale. Astfel de reprezentări au dispărut pe parcursul evului mediu, corpul expus gol fiind considerat o expresie a păcatului adamic şi a lubricităţii. Frumuseţea corpului uman, considerat expresie a perfecţiunii divine, a fost redescoperită în perioada Renaşterii, când, aşa cum a fost cazul lui Michelangelo, diverse subiecte religioase şi mitologice au fost ilustrate prin reprezentarea trupului uman gol. Academismul a făcut din nud un canon al frumuseţii formale considerat ulterior expresie a rigidităţii şi filistinismului burghez. Modernitatea a asociat corpului gol ideea de libertate, reprezentările sale deformate fiind o expresie a acceptării imperfecţiunii, individualului şi a firescului natural.
Expoziţia de la Muzeul de Artă Cluj-Napoca face parte din programul de valorificare prin expoziţii temporare a patrimoniului propriu, multe din lucrări fiind expuse acum pentru prima dată. Fără să deţină lucrări care să ilustreze toate etapele amintite mai sus, expoziţia îşi propune să ofere privitorului un moment de reflecţie privind frumuseţea corpului uman şi posibilitatea asocierii sale cu valorile libertăţii interioare şi sociale, dincolo de clişee şi prejudecăţi.
Astfel, o splendidă lucrare aparţinând artistului italian renascentist Alessandro Varotari (1588–1648) stă alături de cele ale unor artişti de influenţă academică cum sunt Lotz Károly (1833-1904) şi Markó Károly (1791-1860) sau modernişti ca Perlrott Vilmos Csaba (1880-1955). Picturi semnate de unii dintre cei mai cunoscuţi artişti români ca Theodor Pallady (1871-1956), Camil Ressu (1880-1962), Iosif Iser (1881-1958), Nicolae Tonitza (1886-1940), Max Hermann Maxy (1895-1971) sunt puse în relaţie cu operele unora din cei mai semnificativi artişti din Transilvania ca Bene József (1903-1987), Aurel Ciupe (1900-1988), Iosif Klein (1897-1944), Sabin Nemeş (1924-1984), Szolnay Sándor (1893-1950), Korondi Eugen (1935-2007), Kosa Huba Ferencz (1910-1983), Romul Ladea (1901-1970), Löwith Egon Marc (1923-2009), Hans Mattis-Teutsch (1884-1960), Szervátiusz Jenö (1903-1983).
Lor li se adaugă lucrările artiştilor contemporani Valentin Codoiu (n. 1955), Eugen Gocan (n. 1938), Ionel Tănase (n.1959), Andonis Papadopoulos (n.1940), precum şi cele ale Luciei Cosmescu (1916-1969) şi Ion Gheorghiu (1929-2001).