NISTOR COITA. RETROSPECTIVĂ

Vernisaj: miercuri, 8 noiembrie 2017, ora 18:00

8 noiembrie – 3 decembrie 2017

Curator: Ruxandra Demetrescu

Coordonator MNAC: Mălina Ionescu


O privire retrospectivă...

Orice reflecție despre activitatea artistică a lui Nistor Coita este acum inevitabil retrospectivă: privirea noastră cuprinde un trecut prezent/prezentat într-un spectacol vizual cu valoarea și densitatea a peste patru decenii. Instrumentul mental folosit de Coita este metamorfoza, care i-a permis să articuleze transformările de sens și de semn ale figurilor și locurilor din ciclurile sale. Citită în cheie formalistă, hrănită de venerabila lecție a purei vizualități, focalizarea diferită practicată de Nistor Coită e determinată de tipuri distincte ale vederii: apropiată (Nahsicht), ea creează compoziții clare, ușor lizibile („Studiile mitologice”, „Sfântul Gheorghe”), depărtată (Fernsicht), aglomerează compoziția, care se populează cu zeci de figuri, reduse, în cele din urmă, la pictograme (cel mai evident în ciclul „Cosmografiilor”). Sesizând parcă pericolul ilizibilității, artistul a recurs la un procedeu de ordonare infailibil, structurându-și compozițiile din ciclul „Pasajelor” în registre separate, clar delimitate cromatic în cinci benzi orizontale. Ciclurile din anii 2000 ilustrează evoluția reprezentărilor vizuale ale artistului. „Exercițiile de coabitare”, realizate între 2000-2003, se continuă cu „Studiile mitologice”, esențiale pentru configurarea unor mitologii subiective, personale și misterioase, articulate în „Pasajele”, care conduc în cele din urmă la „Cosmografii”. Acest parcurs reprezintă o posibilă grilă de lectură, dincolo de dimensiunea strict cronologică a lucrărilor. Căci modalitatea de lucru a artistului nu era una lineară, univocă; dimpotrivă, el aborda mai multe proiecte vizuale deodată, care se ramnificau în drumuri sinuoase, care se intersectau, apropriindu-se și depărtându-se. Dacă ochiul său funcționa asemenea aparatului de fotografiat, propunând tipuri diferite – extreme – de vedere, tot așa viziunile sale se ramnificau, de la o (simili)icoană (Sfântul Gheorghe, sau „Pasărea lui Procust”) la tablouri complicate, cu narațiuni suprapuse (în Pasaje și Cosmografii). Așa se explică, poate, preferința pentru dipticuri, în care povestea se continuă, se încâlcește, se complică (ca în „La apus este iarnă” din ciclul Cosmografiilor).

Există, în toate ciclurile sale, o remarcabilă coerență între semnul vizual și semnificantul textual: fiecare narațiune este „slujită” de ochiul artistului, care a găsit de fiecare dată cea mai elocventă modalitate de expresie: uneori este desenul debordant, desfășurat cu o vervă savuroasă; alteori sunt culorile, puternice, saturate, contrastante.

Verva vizuală este însoțită de fantezia textuală, titlurile fiind, din acest punct de vedere, aproape o operă literară: „Totul împreună”, „Căutați vinovatul”, „Se voia eveniment”, „Între somn și veghe”, „Rătăciri interioare”, „Ad infinitum”. Există, mai ales în „Cosmografii”, o coeziune interioară, o meta-narațiune care unește toate lucrările într-un tot unitar: ciclul începe cu compoziția „De ce zboară ziua în noapte” și ajunge la „Spiritul serii”. Uneori, aluziile sunt explicit picturale („Frecventând albastrul”), alteori textul se insinuează în imagine, ca în „La final, totul cu bine”, unde în dreapta jos se citește: “finally. finally, all’s right”.

Nistor Coita se autodefinea, nu fără orgoliu, ca grafician și nu ca pictor: e o altă provocare, trimițând la virtuțile desenului, ca gen proxim al artelor plastice, gândit nu atât ca element rațional, cât mai ales ca dimensiune unificatoare a exercițiilor vizuale. Exersarea cu virtuozitate (uneori monumentală, ca în „Sfântul Gheorghe”, alteori miniaturală, ca în unele „Cosmografii”) a desenului – în sensul originar de disegno – i-a permis configurarea unei întregi lumi de „semne și desemne”. Și tot cultivarea desenului l-a apropiat grafic de virtuțile scrierii cu și prin imagini, ca „esență a relației cu lumea exterioară” respingând programat abstracția, care pentru el nu era decât „o linie întreruptă fără început și fără sfârșit...”

 

Ruxandra Demetrescu

VERNISAJ: NISTOR COITA. RETROSPECTIVĂ

Imagini de la vernisajul expoziției retrospective a artistului orădean Nistor Coita (1943-2013), eveniment găzduit de Muzeul de Artă Cluj-Napoca, în data de 8 noiembrie 2017, cu începere de la ora 18:00, în prezența curatorului expoziției, prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu, istoric și critic de artă, alături de care s-a aflat și soția artistului Nistor Coita, Irina Predescu, precum și Alexandra Sârbu, muzeograf.

Expoziția rămâne deschisă publicului spre vizitare până în data de 3 decembrie 2017, de miercuri până duminică inclusiv, în intervalul orar 10:00 – 17:00.