Expoziţie de pictură Darkó László
2 septembrie - octombrie 2010 .

Vernisaj: joi, 2 septembrie, 2010 , ora 18.00

 Evenimentul expoziţional este organizat cu ocazia comemorării a 40 de ani de la moartea pictorului Darkó László (1924-1970), un artist reprezentativ al artei plastice maghiare din Transilvania, din secolul XX.

Deşi a trecut în nefiinţă de patru decenii, opera lui este vie fiind dovada unui spirit elevat, deschis, extrem de activ fiind în ciuda scurtei sale existen ț e, autor al unei opere importante.

Expoziţia reuneşte 75 de lucrări din colecţii particulare din ţară (Cluj-Napoca, Sfântu-Gheorghe, Odorheiu-Secuiesc, Satu-Mare, etc.) şi din colecţia Muzeului de Artă Cluj-Napoca.

În anii ’40 arta lui se relevă prin puritatea coloritului și prin interesul pentru peisaj care, în concep ț ia lui Darkó, sunt tributare clasicismului. Din anii ’50 el abordează pe lângă peisaj tot mai frecvent portretul. Participă în mod constant la manifestările Uniunii Artiștilor Plastici din filiala Cluj.

Din 1956, Darkó a participat la lucrările de restaurare a vechilor picturi din biserica parohială Sf. Mihail la Cluj. Lui i se datorează dezvelirea în 1957 a frescelor medievale acoperite cu var, din absida și nava de Sud. Decopertarea acestori picturi gotice i-au adus pictorului-restaurator nu doar notorietate ci o bine meritată recunoa ștere din partea specialiștilor și a cercurilor sociale.

În octombrie 1957 inagurează prima expozi ție personală la Galeria Fondului Plastic din Cluj. Din expoziție fac parte priveliștile pictate în anii anteriori: Peisaj pe malul Someșului, Iarnă, Dimineața pe malul Someșului, Luminiscențe , După-amiază, Primăvară, După ploaie, etc.

În 1964 are loc cea de a doua expoziție personală reunind peisaje din Valea Ierii, Cluj, Turda și din împrejurimile Aiudului. Acestea ne oferă alternativ viziunea naturii înviorate de strălucirea difuză a soarelui ori peisaje adormite sub zăpadă, respirând o adâncă liniște. Memorabilă, expoziția a fost inaugurată de Daniel Popescu, pe atunci rectorul Institutului de Arte Plastice.

Între 1966-1969, pictorul îsi vizitează fratele mezin în Danemarca. Arealul danez exercită o puternică influență stimulatoare asupra inspirației sale, contribuind la împlinirea deplină a talentului său. Tablourile daneze sunt predominate de învolburarea undelor marine, văzduhul vaporos este uneori fantomatic colorat, sporind senzația dramatică a elementelor turbulente ce invadează detaliile care pierd din claritate, contopindu-se într-un fel de ceață volatilă, (Pescăru ș i, Tivoli, Bărci în lumină, Peisaj marin, Copenhaga).

Curator: Kovács Árpád, istoric de artă

EXPOZIŢIA KOVÁCS LEHEL
Păşind în peisaj
8 septembrie – 3 octombrie 2010

Vernisaj: miercuri, 8 septembrie 2010 de la ora 18.00

Kovács Lehel a absolvit în anul 2000 Academia Maghiară de Arte Frumoase, unde a studiat pictura sub îndrumarea lui Zoltán Tölg-Molnár. În perioada 2000 – 2009 a realizat o bogată activitate internaţională, deschizând expoziţii personale şi colective la diferite muzee, galerii şi instituţii publice din Budapesta, Roma, Szentendre, Strasbourg sau Viena. De asemenea, Kovács Lehel face parte din asociaţii artistice semnificative, cum sunt Asociaţia Élesd a Artiştilor Contemporani, Asociaţia Culturală MAMÜ sau Asociaţia Artiştilor Creativi Maghiari, obţinând numeroase distincţii, premii şi burse.

Expoziţia artistului Kovács Lehel, Păşind în peisaj va sintetiza o parte însemnată a activităţii sale din anul 2005 până în prezent, cuprinzând aproximativ 60 de lucrări. Prin această expoziţie eveniment, artistul Kovács Lehel face apel la subiecte artistice înrudite, cum sunt peisajul şi grădina publică sau cărarea, poteca şi autostrada, prin intermediul cărora artistul a provocat sau a soluţionat într-o manieră personală câteva dintre limitele, dar şi dintre posibilităţile picturii realiste ale artei contemporane.

Conceptul curatorial al incursiunii în peisaj îşi propune să surprindă interesul artistului pentru revalorizarea categoriei estetice a mimesis-ului specific artei realiste. Prin urmare, Kov á cs Lehel pare mai puţin interesat de surprinderea integrală a realităţii vizibile. Dimpotrivă, artistul se implică într-un întreg demers plastic de insolitare a realităţilor vizuale crepusculare, cărora le regăseşte şi le restituie artistic capacitatea de a sugera ceea ce este mereu absent în ordinea realităţii imediate. De aceea, conceptul curatorial al expoziţiei Păşind în peisaj semnifică trecerea simultană în cel puţin alte două realităţi, realitatea estetică şi cea metafizică.

Tandem expoziţional în cadrul proiectului „Arta ne prezintă!”
„Vedute clujene” – Clujul în lucrări din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca şi „Peisaj şi figură” în pictura maghiară din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca.

19 august – 10 octombrie 2010

Vernisaj: 19 august 2010, orele 16.00

Tema vedutei, dezvoltată în istoria artei universale mai ales din perspectiva etalării caracterului excepţional al unui oraş, devine în expoziţia noastră o însumare a imaginii Clujului reprezentat în lucrările de pictură şi grafică aflate în patrimoniul muzeului nostru.
Devenit Cluj-Napoca în anul 1974, după o istorie de 1850 de ani în care identitatea sa a cunoscut multiple toponimii, Napuca, Napoca, Castrum Clus, Kluswar, Claudiopolis, Klausenburg, Kolozsvár, Cluj, „oraşul  comoară”, cum a mai fost el alintat începând din secolul al XVII-lea, îşi conservă imaginea succesivelor sale configurări arhitecturale, multe dintre ele azi dispărute, şi în lucrările realizate de-a lungul vremii de artiştii plastici care au trăit sau au trecut prin Cluj.
Indiferent de perioada în care au fost realizate şi de marca stilistică a autorilor, o mare parte din lucrările reunite sub genericul „Vedute clujene” surprind un miez al identităţii vizuale a oraşului care a rămas intact în pofida timpului şi a epocilor istorice. Turnuri şi pieţe, clopotniţe şi monumente, coline şi un râu ce leagă prin numele său întreg Ardealul de Nord au căpătat o valoare aproape heraldică într-un parcurs artistic ce poate fi asimilat unui traseu în istoria artelor din România secolului XX.
Acestei identităţi precise i s-au adăugat în perioada comunistă cartierele construite după principiul uniformităţii, potrivite idealului politic de societate nivelată de principiul egalitarismului. Parte din profilul actual al oraşului, noile cartiere au devenit subiecte de tablou încă din perioada când se aflau în construcţie. Deşi în unele recunoaştem o parte din „comandamentele” ideologice ale anilor '50-'80 ai secolului trecut, substanţa lor plastică pune în evidenţă prin succesiunea de planuri ortogonale o trăsătură încă de actualitate - acea monotonie formală moştenită de cea mai mare parte a oraşelor României de azi, de care, fatalmente, nici Clujul nu a scăpat. De aceea, din selecţia noastră nu lipsesc reprezentări ale cartierelor Mănăştur şi Mărăşti devenite, în ultimii ani, din cartiere-dormitor - Clujul viu al noilor generaţii.
În dinamica actuală a devenirii oraşului nostru, ce secondează în multe privinţe capitala, un parcurs al reprezentărilor Clujului poate înseamna şi o cale spre sedimentarea sentimentului identităţii pentru publicul autohton şi descoperirea unor noi ţinte turistice în peisajul urban, pentru publicul ce doar ne vizitează.

Vor fi expuse lucrări de ARANYOSSY György (n. 1944), BALÁZS Péter (1919-2003), Laurenţiu BUDA (1931-1992), Catul BOGDAN (1897-1978), Voichiţa CĂPRARIU (n. 1935), Aurel CIUPE (1900-1988), Emil CORNEA (1898-1969), Ştefan DIMITRESCU (1886-1933), Leonid ELAŞ (n. 1929), CS. ERDŐS Tibor (n. 1914), FESZT László (n. 1930), Liviu FLOREAN (1928-2006), Radu FULGER (1923-1990), Teodor HARŞIA (1914-1987), Hans HERMANN (1885-1980), Doina Ciato HORDOVAN (n. 1934), KOVÁCS Zoltán (1913-1999), Ion MITREA (1919-2005), Alexandru MOHI (1902-2001), Coriolan MUNTEANU (1905-1991), Letiţia MUNTEANU (1902-1979), Sabin NEMEŞ (1924-1984), Elena POPEA (1879-1941), Ioan SIMA (1898-1985), Paul SIMA (1932-1991), GY. SZABÓ Béla (1905-1985), SZOLNAY Sándor (1893-1950), TÓTH László (1933-2009), Walther Rudolf WIDMANN (1891-1965).

Tot cu această ocazie, într-o expoziţie paralelă, vor fi prezentate lucrări de artă plastică ale elevilor Liceului Teoretic Apaczai Csere Janos, Cluj, realizate în cadrul temei „Clujul, oraşul comoară”. 

 
Cea de-a doua expoziţie focalizează asupra colecţiei de pictură maghiară din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, punând în evidenţă relaţia dintre peisaj şi figura umană.
Apărut în pictură odată cu debutul epocii moderne, peisajul a devenit una din cele mai populare teme, abordată cu entuziasm de artişti pentru diversitatea efectelor ce pot lega sau opune, după gust, cerul, pământul, vegetaţia sau arhitectura. Nu întâmplător, revoluţia artistică produsă de impresionişti în pictura secolului al XIX-lea, a avut ca subiecte predilecte, şi pentru adecvarea la diverse „licenţe” picturale, peisajul.
Originea cuvântului peisaj la noi, la fel ca şi pentru alte cuvinte pe care epoca modernă ni le-a adus în vocabular, se află în limba franceză – paysage iar în acestă limbă „paysage” vine de la cuvântul „pays” - echivalentul al cuvântului ţară şi al derivatelor ce desemnează, cu conotaţii geografice, un loc anume.
Am ales, nu întâmplător, această temă pentru a pune în evidenţă o parte dintr-un bogat fond patrimonial al muzeului nostru reprezentat de arta maghiară. Ideea ca peisajul poate reconstitui, chiar fragmentar, identitatea unui areal definit de coordonate geografice vine să sprijine intenţia noastră de a ne îndrepta interesul pe termen lung spre arta ţării vecine de care ne leagă nu numai o istorie adesea comună ci şi afinităţi culturale sau spirituale.
O caracteristică a tablourilor având ca temă peisajul, selectate potrivit principiului enunţat mai sus, este animarea acestora prin inserarea figurii umane. Chiar dacă în raportul compoziţional figura umană are un caracter secundar, prezenţa sa face ca lectura tabloului să se supună unor chei semantice diferite de cele în care figura umană este absentă.
Deşi tema aleasă a restrâns numărul lucrărilor avînd autori maghiari pe care acum le prezentăm publicului, unele în premieră absolută, viitoarele expoziţii din acelaşi fond patrimonial vor contura calităţile unei arte de mare forţă şi expresivitate, demnă de a fi mereu în atenţia amatorilor de artă.

Vor fi expuse lucrări de BRODSZKY Sándor (1819-1901), FERENCZY Károly (1862-1917), KELETI Gusztáv (1834-1902), KOSZTA József (1861-1949), LOTZ Károly (1833-1904), MAGYAR MANNHEIMER Gusztáv (1859-1937), MARKÓ Károly (1791-1860) , MEDNYÁNSZKY László (1852-1919), MÉSZÖLY Géza (1844-1887), MIKOLA András (1884-1970), MUNKÁCSY Mihály (1844-1900), SZÉKELY Bertalan (1835-1910).

Un eveniment finanţat de Consiliul Judeţean Cluj – Muzeul de Artă Cluj-Napoca şi Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Parteneri: Art Act şi Inter Arte.
Sponsor: S.C. Electrogrup S.A.