Expoziție Maxim Dumitraș: Absențe încercuite (sculptură)
Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituție publică de cultură, care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, împreună cu Asociația Nod Cultural, organizează, în perioada 8-25 octombrie 2026, expoziția Absențe Încercuite a artistului Maxim Dumitraș.Vernisajul va avea loc joi, 8 octombrie 2026, de la ora 18, în sălile de expoziții temporare ale Muzeului. Expoziția este îngrijită în colaborare cu Mihai Pop.
„La Maxim Dumitraș, sculptura începe acolo unde materia încetează să mai fie suficientă. Ea nu ocupă spațiul, ci îl pune sub tensiune, făcând din gol nu o absență, ci o formă de prezență. Cercul nu este geometrie, ci memorie a începutului, un circuit al formei care se întoarce mereu asupra propriei origini. În Absențele încercuite, artistul nu decupează golul din materie, ci delimitează un gol în interiorul altui gol. De aici provine paradoxul profund al acestei sculpturi: ceea ce pare plin devine, în ultimă instanță, tot o formă a absenței. Gravitația este astfel suspendată, iar obiectul își pierde greutatea pentru a câștiga o altă densitate — aceea a ideii. În această trecere de la materie la imponderabil, Brâncuși nu este un model, ci un prag. Umbra devine a doua existență a formei, locul în care obiectul material începe să-și negocieze ieșirea din materie. Dumitraș construiește, cu mijloace minimale, o sculptură a limitei: între plin și gol, între văzut și nevăzut, între existență și non-existență. Iar ceea ce rămâne în cele din urmă nu este obiectul, ci tensiunea inteligentă dintre ceea ce vedem și ceea ce forma ne obligă să gândim. (Mihai Pop)”
Născut la 27 septembrie 1958, la Sângeorz-Băi, Maxim Dumitraș este sculptor și artist vizual a cărui activitate artistică se desfășoară de-a lungul a peste patru decenii și se remarcă printr-o preocupare constantă pentru relația dintre materie, spațiu, memorie și identitate. Format în mediul artistic românesc, artistul și-a construit un parcurs care îmbină cercetarea sculpturală, intervenția în spațiul public și participarea la numeroase proiecte și manifestări artistice din România și din străinătate.
Studiile sale artistice au fost urmate la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, fiind completate de un masterat și un doctorat în sculptură la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. Formarea academică a contribuit la consolidarea unei practici artistice în care sculptura este abordată atât ca disciplină autonomă, cât și ca mijloc de investigare a raportului dintre om, natură și spațiul în care acesta trăiește.
Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al Asociației Internaționale a Artiștilor (Paris), Maxim Dumitraș a participat de-a lungul carierei la numeroase expoziții personale și colective, bienale și simpozioane de sculptură din România, numeroase țări europene, Egipt, Turcia. Activitatea sa expozițională este documentată încă din 1979, când a expus la Galeria „Ștefan Luchian” din Botoșani, fiind urmată de expoziții personale la Bistrița, Cluj-Napoca, Lausanne, București, Timișoara, Kassel, Mirepoix, Târgu Jiu, Chișinău, Bușteni, Sibiu și Iași. În 2023 a expus la Galeria Arcade 24 din Bistrița, iar în 2025 a prezentat lucrări la Veneția.
Un loc important în parcursul său îl ocupă expozițiile organizate în instituții muzeale și spații culturale de referință. Printre acestea se numără expoziția Absențe Încercuite, prezentată în 2021 la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, precum și expozițiile de la Muzeul Național de Artă al Moldovei din Chișinău, Muzeul de Artă din Târgu Jiu și Muzeul de Artă din Timișoara. În 2005, la Galeria Simeza din București, artistul a prezentat proiectul Iov, iar în 2012 a expus la Galeria La Porte d’Amont din Mirepoix, Franța.
Participarea la expoziții de grup și la manifestări internaționale completează această dimensiune expozițională. Lucrările sale au fost prezentate în contexte expoziționale precum Eu sunt Român, la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva, Israel, expoziția de ceramică de la Palatul Cotroceni, Salonul Internațional de la Reșița sau proiectul Realul și Posibilul, organizat la Galeria Galla din București. Artistul a participat, de asemenea, la bienale de sculptură și artă din România și din străinătate, între care Bienala de la Cairo (2008), Bienala de Sculptură de la Salas, Spania (2009), Bienala Totem de la Târgu-Mureș (2010) și Bienala Națională de Sculptură Mică de la Cluj-Napoca (2011).
Un capitol distinct al activității lui Maxim Dumitraș îl reprezintă participarea la simpozioane internaționale de sculptură, experiență care i-a oferit posibilitatea de a lucra direct în spațiul natural și de a dezvolta opere monumentale în relație cu locul. A participat la simpozioane organizate în România, Franța, Turcia, Germania și Egipt, între care Simpozionul Internațional „George Apostu” de la Bacău (1999), Simpozionul Internațional de Artă „Interarteast” de la Târgu-Mureș (1996), simpozioanele de la Saint Martin de Seignanx, Bodrum, Gumusluk, Bursa și Aswan (în perioada 2006-2015). În 2021 a participat la Simpozionul de Sculptură Via Transilvanica de la Tășuleasa, iar în 2020 la Simpozionul Internațional de Sculptură Monumentală de la Ploiești.
Dimensiunea monumentală a creației sale este vizibilă și prin numeroasele lucrări instalate în spațiul public. Printre acestea se numără Cămașă-Deal, realizată în andezit și amplasată la Baia Mare/Tășuleasa și Hărman, Interior Albastru, în marmură, la Ploiești, Pietà, realizată din corten și andezit la Măgura Ilvei, precum și lucrările Pietà de la Salas, Spania, Coloană de la Naumburg, Germania, și Privire Interioară de la Gumusluk, Turcia. În România se află și lucrările Familia, realizată în marmură la Șanț, și Locuire pentru Apostu, realizată din marmură și metal la Bacău. Una dintre lucrările sale timpurii, Cuibul Visurilor, realizată în marmură în 1984, se află în Sângeorz-Băi.
Pentru activitatea sa artistică, Maxim Dumitraș a primit numeroase distincții, printre care se numără Premiul Restitutio Brâncuși (2022), Premiul Ion D. Sîrbu (2019), Medalia Mihail Grecu acordată de Muzeul Național de Artă al Moldovei din Chișinău (2018), Premiul Național „Constantin Brâncuși” (2017), Premiul pentru sculptură „Constantin Brâncuși” de la Chișinău (2010), Premiul de excelență „George Apostu” de la Bacău (2010), Premiul de excelență „Constantin Brâncuși” (2006), Premiul special pentru sculptură „Mihail Grecu” la Saloanele Moldovei (2004), Medalia omagială „Ion Irimescu 100” (2003), Premiul „Pământul și Arta” al Muzeului Agriculturii din România (2000) și Premiul Fundației Artexpo din București (1998). În palmaresul său se regăsește și Ordinul Meritul Cultural, precum și Marele Premiu pentru Film obținut în 1994 pentru acțiunile plastice Zidirea și Turnul Babel.
Parcursul lui Maxim Dumitraș evidențiază astfel o practică sculpturală construită prin dialogul dintre experiența locală și deschiderea internațională. Prezența constantă în expoziții, bienale și simpozioane, precum și numeroasele lucrări realizate pentru spațiul public configurează profilul unui artist preocupat nu doar de obiectul sculptural, ci și de relația acestuia cu locul, memoria și comunitatea. Din această perspectivă, sculptura sa se dezvoltă atât în spațiul muzeal și expozițional, cât și în peisaj, unde materia devine un instrument de articulare a unei memorii culturale și a unei relații directe cu spațiul. Activitatea lui Maxim Dumitraș se înscrie, prin urmare, într-un parcurs artistic de lungă durată, caracterizat de continuitate, mobilitate și experiment, în care sculptura este investigată prin forme și materiale diverse, de la marmură, lemn, plumb și metal până la andezit și corten. De la primele expoziții din anii 1970 până la proiectele și expozițiile internaționale recente, opera sa reflectă preocuparea pentru permanența materiei, pentru memoria locului și pentru posibilitățile sculpturii de a transforma și redefini spațiul.
