Fany Singer. Fugit Irreparabile Tempus. Grafica unei deveniri ireversibile

Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN), instituție publică de cultură care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, organizează, în perioada 23 iulie – 10 august 2025, expoziția intitulată „Fugit Irreparabile Tempus” a artistei Fany Singer. 

Vernisajul evenimentului se va desfășura la sediul instituției-gazdă (Palatul Bánffy, P-ța Unirii nr. 30), în data de 23 iulie 2025, începând cu ora 18:00, în prezența artistei expozante, a curatorului expoziției, Horațiu Cristea, și a invitatului lor special, Dorel Găină. 

„«Sed fugit interea, fugit irreparabile tempus» — «dar timpul fuge, fuge iremediabil», scria Vergiliu în Georgicele, formulând un adevăr pe care omul îl poartă în sine: timpul trece, iar odată cu el, trecem și noi. Această conștiință a ireversibilității timpului, prezentă obsesiv în toate formele de artă de-a lungul secolelor, devine în expoziția  Fugit Irreparabile Tempus nu doar temă de reflecție, ci material de lucru, forță motrice și spațiu de interogare artistică.

Fany Singer propune, în demersul său expozițional, o percepție grafică a timpului. Artista desenează și imaginează umbre, treceri, expuneri și intenționalități. Timpul este tratat nu doar ca un concept abstract sau ca o dimensiune de măsurare, ci ca parametru viu al creației. Grafica devine un instrument prin care se vizualizează nu doar ceea ce este, ci mai ales ceea ce se pierde. Fiecare lucrare este o meditație vizuală asupra crizei temporale contemporane — o epocă în care trăim permanent într-o cursă contra cronometru, într-un prezent fragmentat, accelerat, precar.

În acest context, lucrările expuse vizualizează simboluri recognoscibile ale timpului: umbra lăsată de Soare — amintind de primele forme de măsurare a timpului, scurgerea lentă a nisipului în clepsidră — imaginea clasică a efemerului, orologiul de pe perete — ca martor al rutinei cotidiene, și ceasul de la mână pe care îl consultăm reflex, instantaneu, fără a mai conștientiza ce măsurăm de fapt. Aceste elemente apar transfigurate, resemnificate, abstractizate sau doar sugerate, dar ele fundamentează discursul vizual ca punți între memoria colectivă și neliniștea actuală.

Fany Singer explorează timpul nu ca măsură obiectivă, ci ca dimensiune a devenirii interioare. Linia, pata, textura devin nu doar mijloace plastice, ci urme ale unei conștiințe care se caută în timp, se confruntă cu propria efemeritate și încearcă să o transcendă prin imagine. Grafica prezentată aici nu ilustrează timpul, ci îl trăiește. Fiecare lucrare este o tensiune între formă și absență, între durată și succesiune, între ceea ce a fost și ceea ce va fi.

Expoziția propune o imersiune în două mari feluri de a înțelege timpul, desprinse din tradiția filosofică: unul substanțialist, în care timpul este o entitate în sine, o „albie” în care curge existența, și unul relaționist, în care timpul există doar în și prin lucruri, fenomene, procese. Fany Singer nu se poziționează ferm de o parte sau de alta — ci jonglează între ele. În unele lucrări, timpul pare suspendat, ca o prezență grea, aproape minerală; în altele, este efemer, fragmentat, ca o memorie care se destramă chiar în clipa în care este evocată.

Influențele bergsoniene sunt perceptibile în felul în care timpul este abordat ca durată trăită, nu ca succesiune măsurabilă. Grafica devine un spațiu în care trecutul nu dispare, ci continuă să pulseze în prezent, iar viitorul nu este anticipare logică, ci spațiu de potențial. Această durată afectivă, subiectivă, este redată prin compoziții ce evită simetria rigidă și preferă desfășurările fluide, dinamice, în care imaginea „curge” asemenea unei conștiințe în transformare.

Dar Fugit Irreparabile Tempus nu este doar o călătorie interioară. Expoziția atinge și dimensiunea existențială profundă a ființei umane: asumarea propriei treceri. Artista nu fuge de timp, ci îl acceptă, îl chestionează, îl înfruntă cu luciditate. Aici se regăsește o apropiere de gândirea lui Heidegger, pentru care ființa este întotdeauna o ființă-în-timp, o ființă-către-moarte. Grafica devine, în acest context, un gest de conștientizare: a ceea ce pierdem, a ceea ce nu mai poate fi recuperat, dar și a ceea ce poate fi trăit pe deplin, acum.

Un aspect subtil al expoziției este ritmicitatea – exprimată vizual prin repetiție, variație, ecou grafic. Fiecare lucrare pare să aibă propriul ei „timp intern”, propriul tempo de lectură, impunând privitorului o încetinire, o atenție, o tăcere. În acest sens, Fugit Irreparabile Tempus nu este doar o expoziție despre trecere, ci și despre prezență. O pledoarie pentru redescoperirea timpului ca trăire, nu doar ca resursă.

Și poate că, în fața acestor lucrări, Vergiliu nu este doar un ecou al trecutului, ci o prezență tăcută care ne amintește: da, timpul fuge. Dar tocmai de aceea, trebuie să învățăm să-l privim. Să-l conștientizăm. Să-l transformăm, prin artă, în experiență de viață. Fugit Irreparabile Tempus este astfel nu doar o constatare, ci o invitație la luciditate, la a trăi fiecare clipă cu ochii larg deschiși, înainte ca ea să devină trecut”. (Horațiu Cristea, curator)

Expoziția rămâne deschisă publicului spre vizitare până în data de 10 august 2025, de miercuri până duminică, inclusiv, în intervalul orar 10:00-17:00. Ultimul bilet de intrare va fi emis la ora 16:30.