Portretele unei întâlniri din 1945. Klara Szűcs, pictorița de la Auschwitz și Júlia Szilágyi, viitoarea scriitoare

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituție de cultură care funcționează în subordinea Consiliului Județean Cluj, vă invită, joi, 28 mai, de la ora 11:00, la evenimentul „Portretele unei întâlniri din 1945. Klara Szűcs, pictorița de la Auschwitz și Júlia Szilágyi, viitoarea scriitoare”.

Evenimentul este unul care ne duce în lumea narațiunilor convergente și a legăturilor sociale care definesc nu numai evoluția comunităților, dar și pe cea a indivizilor. 1945 a reprezentat nu doar anul în care se termina conflagrația mondială, ci și anul în care cei care au trăit ororile conflictului au pornit pe calea reconstrucției propriilor vieți. Acest context istoric este și scena unde se intersectează Klara Szűcs și Júlia Szilágyi și iau naștere lucrările prezentate în cadrul acestui eveniment. Se nasc și sunt lăsate în urmă nu doar câteva lucrări de artă, ci și două povești de viață independente una de alta, dar legate între ele, pe un plan mai extins, de amprenta deceniului brutalităților neimaginate. Aceste momente, chiar dacă nu se intersectează decât la nivel narativ, reprezintă un punct de pornire și o oportunitate pentru fiecare dintre noi de a face o incursiune în viața celor două și a lumii în care au trăit, respectiv de a crea un portret personal asupra acestei întâlniri din anul 1945. O lume care apare în toată complexitate și aspectele sale nemiloase în memoriile Júliei Szilágyi, apărut în deceniul trecut și prezentat publicului în cadrul evenimentului. 

Klara Szűcs (căs. Barkanyiova) se năștea la Oradea pe data de 24 ianuarie a ultimului an al primei conflagrații mondiale și puțin avea să știe despre acest război, despre tragediile care au avut loc în acești ani, însă următorul război o va angrena într-o lume a brutalității greu de imaginat pentru o Europă civilizată și o va purta pe alte meleaguri, fără voia ei. Tată ei, József Szúcs, era inginer feroviar provenit dintr-o familie de evrei maghiari, iar mama, Maria Reisz, era originară din Banska Bystrica (actualmente Slovacia). După semnarea tratatului dintre România și Ungaria și trecerea Transilvaniei sub administrația românească, familia se mută la Târgu Mure unde, în perioada 1925-1928, Klara frecventează școlara primară. Tatăl său va fi detașat din nou la Oradea, ca urmare familia revine în orașul de pe malul Crișului Repede, unde Klara își va finaliza studiile liceale și își va da, în 1937, bacalaureatul, ca mai apoi să se înscrie la Academia de Arte din București, unde va urma cursurile timp de șase semestre (1937-1940). După al doilea arbitraj de la Viena tatăl său este mutat la Galați. Ca urmare a Rebeliunii Legionare și a Pogromului de la București, Klara părăsește capitala și pleacă la Galați, însă familia decide să revină la Cluj, în Transilvania de Nord. Nici la Cluj nu va petrece mult timp, deoarece, în toamna anului 1941, se înscrie la Academia de Arte Frumoase de la Budapesta, unde, datorită statutului de studentă străină, reușește să evite persecuția sau efectele legislației antievreiești. Devine pentru patru semestre studenta lui Gyula Rudnay, care o va îndruma și ajuta la consolidarea cunoștințelor acumulate pe parcursul studiilor de la București. În 1943 obține diploma de profesor de desen, însă, din cauza legislației rasiale și a politicilor antievreiești, nu reușește să o valorifice. În primăvara anului următor, odată cu ocuparea Ungariei de trupele germane, decide să revină la Cluj, unde la scurt timp cade victima măsurilor antievreiești, este internată în ghetoul de la Cluj, mai apoi, în luna iunie 1944, este deportată la Auschwitz. Următoarele luni le petrece în acest lagăr, iar mai apoi este mutată la Zittau. În aceste luni va desena - devenind cunoscută ca „mica desenatoare” - pentru a face rost de mâncare pentru mama ei, care, în ciuda eforturilor ei, moare la Auschwitz. Eliberarea din lagărul de la Zittau va avea loc în 8 mai, iar speranța de a-și regăsi tatăl în viață o face să se întoarcă la Cluj și să îl caute la ultimul lor domiciliu, cel din Piața Mihai Viteazul nr. 18. După revenirea la Cluj va locui pe strada Grigorescu (nr. 112), la familia lui Iván Dózsa, fost coleg de muncă al tatălui ei, în aceeași curte cu familia lui Gheorghe Russu, unchiul Júliei Szilágyi, care avea 8 ani şi revenise după refugiul de la București. În această perioadă sunt pictate lucrările prezentate cu ocazia evenimentului din 28 mai 2026. La mijlocul anului 1945 o găsim pe Klara în Cluj, unde lucrează ca desenator tehnic la CFR, dar, nereușind să se reunească cu tatăl său, orașul nu îi va fi cămin pentru mult timp. La finele anului primește vești din Banska Bystrica și află că bunica ei trăiește, fapt care o face să părăsească Clujul și să se stabilească în localitatea din Slovacia, unde devine profesoară de desen la Școala Pedagogică din Kežmarok. Peste doi ani se căsătorește cu Karol Barkányi (n. 1904), sportiv de performanță şi profesor de desen la rândul lui. În 1949 cuplul aduce pe lume un fiu, Ivan Barkányi. Klara Szúcs-Barkányova a continuat să picteze, dar niciodată nu a avut o expoziție personală şi nu și-a vândut picturile. Le dăruia. La 26 noiembrie 2002, se stinge din viaţă la Košice.

Szilágyi Júlia s-a născut la Cluj cu doar trei ani înaintea izbucnirii celui de al Doilea Război Mondial. Studiile gimnaziale le-a început la școala de pe strada Ioan Bob, însă, în 1944, se refugiază împreună cu mama ei la București pentru a scăpa de deportările din Transilvania de Nord. Reîntoarsă la Cluj, își termină studiile liceale și în anul 1955 se înscrie la cursurile Universității Bolyai, la specializarea limba și literatura maghiară, unde obține diploma de licență, în 1960. Pe parcursul carierei a lucrat în redacția revistei Dolgozó Nő / Femeia muncitoare (1963-1967), Korunk (1969-1991), iar, în perioada 1994-2026, a fost cadru didactic asociat al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A fost autoarea mai multor volume, printre care se numără Jonathan Swift és a XX. század / Jonathan Swift și secolul XX (București, 1968), A helyszín hatalma / Puterea locului (eseuri, București, 1979), Mit olvas ön, Hamlet herceg? / Ce ați citit dumneavoastră, prinț Hamlet? (eseuri și studii, București, 1993), Versenymű égő zongorára / Concert pentru un pian în flăcări (eseuri și studii, Târgu Mureș, 2002), Lehet-e esszét tanítani? / Se poate învăța eseul? (Cluj, 2007); Jegyzetek az akváriumból / Însemnări din acvariu (eseuri și notițe 2003-2010, Cluj, 2010); Álmatlan könyv / Cartea insomniilor (Cluj, 2014, cu traducerea în limba română, de Marius Tabacu, apărută în 2017 la editura Şcoala Ardeleană). Activitatea ei publicistică și pedagogică a fost recunoscută și răsplătită cu distincții de stat și premii literare. [Attila Iakob]